In esenta, ziaristului i se imputa detinerea neautorizata a unor informatii militare, despre care ministrul apararii a declarat ca “…nu reprezinta insa un pericol pentru armata romana, pentru ca sunt informatii din trecut, de acum doi ani si jumatate, deci nu este o problema care sa puna in pericol armata romana …”.
In primul rand, daca informatiile militare detinute de ziarist nu prezinta nici un pericol pentru armata, astfel cum apreciaza – in deplina cunostinta de cauza chiar ministrul apararii – ele nu pot fi incadrate in categoria informatiilor clasificate, intrucat, potrivit art. 15 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, numai informatiile prin a caror divulgare se prejudiciaza siguranta nationala sau apararea tarii constituie informatii secrete de stat.
In al doilea rand, odata cu adoptarea Legii nr. 182/2002 obligatia de a proteja informatiile secrete de stat revine numai „persoanelor autorizate”, nu si celorlalte persoane. Art. 16 din aceasta lege prevede expres ca numai persoanele autorizate care emit, gestioneaza sau intra in posesia informatiilor secrete au obligatia de a le proteja. Intrucat jurnalistii, ca si publicul, nu intra in sfera persoanelor autorizate la care se refera articolul 16, rezulta ca pentru acestia nu mai exista obligatia de a proteja informatiile secrete de stat. Schimbarea conceptiei privind titularii obligatiei de a apara aceste secrete are ca efect si abrogarea implicita a alineatului 4 al articolului 169 din Codul penal, text care instituia obligatia oricarei persoane de a proteja secretele de stat.
O astfel de sustinere este cat se poate de logica: odata ce o informatie a iesit din sfera secreta – fapt implinit in momentul in care datele/informatiile au intrat in posesia presei – informatia isi pierde caracterul secret, iar acesta nu mai poate fi re-obtinut. De altfel, si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca „informatiile privind siguranta nationala, odata intrate in spatiul public, nu mai pot fi interzise, retrase si nici autorii diseminarii informatiei pedepsiti …”.
APADOR-CH, Agentia de Monitorizare a Presei si APPLE considera ca privarea de libertate a ziaristului Marian Garleanu este complet nejustificata si cer autoritatilor competente sa renunte la aplicarea alineatului 4 al articolului 169 din Codul penal, atat in acest caz, cat si in orice alta situatie similara. (Agentia de Monitorizare a Presei)
