Cândva am spus că Cea mai importantă în viaţă este RĂTĂCIREA, dar ea este inutilă fără REGĂSIRE..., iar Comorile adevărate sunt cele care nu se văd şi despre care nu se vorbeşte.... Da, cândva am spus asta, iar acum a devenit dictonul cărţii mele pe care o lansez împreună cu expoziţia de pictură de şevalet purtând acelaşi titlul ca şi volumul de versuri, la data de 3 noiembrie, în Galaţi, la Restaurantul TT (pe Str. Domnească, nr. 139 bis), începând cu ora 16.00. Desigur că sunteţi aşteptaţi cu drag, toţi cei doritori de regăsirea în fiinţă şi nu numai...
Mereu am văzut arta, pictura în mod special, ca o completare artistică a versului, două dimensiuni plastice căutându-se şi găsindu-se una pe cealaltă pentru a împlini un vis. Visul meu.
Nu accidental volumul meu debutează cu poezia Acum am început dintr-un sfârşit şi de asemeni, nu întâmplător se încheie cu Final de carte...
Fiecare dintre noi avem pe parcursul vieţii mai multe capitole pe care le conştientizăm, sau nu; dar ele există. Pentru mulţi, aceste capitole de viaţă se aseamănă atât de mult între ele, încât e dificil să le distingi. Eu nu aparţin acestei categorii şi tocmai această particularitate m-a condus să creez ceea ce dvs. astăzi aveţi la alegere să parcurgeţi sau nu... povestea pe care eu o ofer.
Murim în multe doruri în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet...
Aşa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.
.......................................................................
Pătrunzătoare clipe în tainic de demult
Mi-au fost descoprite prin acte de spectacol...
Şi m-a durut carnal şi-am plâns cu mult mai mult,
Cu cât am înţeles că se numea miracol.
am spus eu în Suflet, trup şi cuget...şi nu doar am spus...am trăit!
Toţi ne dorim cam aceleaşi lucruri pe acest pământ, iar asta ne uneşte mai mult decât ne imaginăm. Vrem alinare, înţelegere, belşug, oameni dragi pe care îi iubim mereu să ne înconjoare cu minunatele lor prezenţe care ne animă, sclipiri de faimă... ne dorim mai presus de orice tihna cugetului şi sufletului, o împlinire ca o Fata Morgana după care alergăm nebuneşte, uneori involuntar şi inconştient, dar puternic ademeniţi de al său mister, ne dorim de fapt împăcarea cu fiinţa noastră, întrucât ea este dată de împăcarea fiecăruia dintre noi cu Creatorul nostru Dumnezeu.
Prin paginile volumului meu, simbolic intitulat SĂ AI CE SĂ PIERZI...eu vin să te oglindesc pe tine...oricine ai fi tu...Vin să-ţi dau o noua reflexie care să te conducă să simţi imboldul în a te descifra, a simţi şi cunoaşte dorinţa de a te împăca cu tine, singurul fundament raţional omenesc care îşi are originile în spiritual. Călătoria nu este uşoară, dar pot garanta că este una frumoasă, spectaculoasă...Ce poate fi mai neprihănit decât călătoria ce o întreprinzi înspre tine pentru a spăla sinele ce între timp s-a murdărit şi a te lăsa purtat de vănturi sihastre într-o preschimbare celestă şi pură a întregii tale fiinţe?...Ce poate fi mai mulţumitor pentru un Om decât împăcarea cu el însuşi tradusă de împăcarea cu Cel care a îngăduit să existe?...
Să ai ce pierzi...?...Răspunsul este la tine!
Cristinela Ghinescu
