Editura Polirom publica in premiera ciclul de prelegeri predat de Alexandru Philippide studentilor de la Universitatea din Iasi, timp de aproape 40 de ani (1895-1932), cu titlul: Istoria limbii romane (editie cartonata, 720 de pagini).
Cea mai ampla gramatica istorica a limbii romane
Istoria limbii romane este cea mai ampla gramatica istorica a limbii romane, foarte densa in informatii, cu interpretari adesea singulare ale faptelor de limba si cu concluzii originale.
Este diferita ca abordare si conceptie, ca organizare si ca mod de prezentare, atit fata de lucrarile de istoria limbii romane elaborate de Ov. Densusianu si Al. Rosetti, cit si fata de Istoria limbii romane apartinind lui G. Ivanescu. De altfel, G. Ivanescu, cel mai fidel si devotat discipol al lui Philippide, a dezvoltat ideile si solutiile lingvistice ale magistrului sau, preluindu-le critic si edificind astfel o opera, la rindul ei, foarte originala.
Despre editarea volumului
Editia de fata a fost elaborata, in mai multe etape, de G. Ivanescu, Carmen-Gabriela Pamfil si Luminita Botosineanu. Conceptia editiei urmeaza, cu adaptarile cuvenite, modelul de editare a celebrului Cours de linguistique générale, initiat in 1916 de fosti studenti ai lui Ferdinand de Saussure, pe baza notelor de curs.
De asemenea, au fost avute in vedere si editiile continind cursurile universitare ale lui Ov. Densusianu si G. Ibraileanu realizate, in aceeasi maniera, la noi. Pentru reconstituirea textului s-au folosit manuscrisul autograf al ultimelor doua parti ale cursului (Istoria sunetelor si Istoria formelor), precum si caietele unor fosti studenti ai lui Philippide, din diferite perioade (Mihai Costachescu, Iorgu Iordan, Ion Lazarescu, Elvira Irimia, Virginia Ghibu, Lucia Pop, Haralamb Mihaescu, Diomid Strungaru).
Textul, amplu adnotat, este completat de Bibliografie, un Indice de autori si un Indice de cuvinte, forme gramaticale, variante fonetice si elemente derivative, rezumate in limbi straine de circulatie (germana, engleza si franceza) si o Anexa in care au fost reproduse harti si fotocopii dupa manuscrisul autograf al lui Philippide si dupa caietele elevilor sai.
Alexandru Philippide (1859-1933), profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi, Catedra de Filologie Romana, intre anii 1893 si 1933, membru al Academiei Romane, este considerat fondatorul Şcolii lingvistice iesene. A debutat cu lucrarea Încercari asupra starei sociale a poporului roman in trecut, Iasi, 1881, teza de licenta, sustinuta in acelasi an. Au urmat: Introducere in istoria limbei si literaturei romane, Iasi, 1888, Principii de istoria limbii, Iasi, 1894, Gramatica elementara a limbii romane, Iasi, 1897, Originea romanilor, vol. I, Ce spun izvoarele istorice, vol. II, Ce spun limbile romana si albaneza, Iasi, 1925, 1928.
Intre 1897 si 1905 a redactat portiunea A – dazvat a Dictionarului limbii romane al Academiei (manuscris aflat la Biblioteca Filialei Iasi a Academiei Romane). În seria de studii si articole: Idealuri (1891), Specialistul roman (1900), Specialistul roman. Contributie la istoria culturii romanesti din secolul al XIX-lea (1906-1907), Cum se apara specialistul roman (1908), Dictionarul Academiei sau basmul cucosului ros (1908), Un specialist roman la Lipsca (1909), Pseudostiinta contemporana (1911), Coincidente (1915), Prejuditii (1916) etc., Philippide analizeaza directii si metode de cercetare, curente si doctrine lingvistice, filozofice sau literare, opere esentiale filologice (in sens larg), pentru a semnala, adesea in termeni duri, erori, confuzii, incoerente, superficialitate si inconsecventa. De-a lungul carierei didactice a predat cursuri de teoria limbii (Introducere in stiinta limbii si Fiziologia sunetelor) si de istoria limbii romane.
