Dragoste, sau cafea cu frisca ?....

Omul se naşte pentru a iubi. Se zice că degeaba ai trăit pe acest păm�nt dacă nu ai iubit�Să fie oare doar un clişeu �nvechit?
�n modernismul epocii noastre, oamenii se confruntă tot mai des �n diversele circumstanţe de viaţă (direct proporţionale cu nivelul existenţial al fiecăruia), cu noţiunea de dragoste şi �urmările� sale inerente: varietate de complicaţii, evoluţii, decăderi, vindecări şi �mbolnăviri, combinaţii sau solitudini, care pentru unii sunt �mumă� şi pentru alţii �ciumă�.
�n fiecare zi trec pe l�ngă mine alţi oameni faţă de ziua precedentă; unii dintre ei, �n graba lor mă ating sau mă �mbr�ncesc. Observ atent persoana care a trecut pe l�ngă mine, parcă invit�ndu-mă s-o studiez. Curioasă mă �ntreb �n sinea mea dacă acel om a cunoscut dragostea. Este o �ntrebare firească, dar şi absurdă totodată, cum şi dragostea este cel mai firesc sentiment, dar paradoxal� şi iraţional de-o potrivă. �n consecinţă, a iubi poate fi un act firesc, sau un act absurd. Dragostea care este cu adevărat genuină este �ntotdeauna iraţională, asta e cert; ea nu are şi nu cere motive, argumente, justificări sau interese pentru a exista�ea doar există�sau nu.
Omul s-a născut pentru a iubi. Numai dragostea �l �nvaţă pe om a dărui, a cunoaşte şi a se cunoaşte, a se jertfi, a se lepăda de sine, a �mpărtăşi, a evolua, a se desăv�rşi spiritual. Dar oare mai avem noi astăzi nevoie de dragoste?... Astăzi, c�nd nu găsim timp nici pentru noi �nşine a ne asculta să ştim ceea ce de fapt avem nevoie ? Şi totuşi, se pare că da�cu toate acestea, noi, oamenii, avem mare nevoie de dragoste!
De ce? Pentru că, marea majoritate dintre noi iubim cafeaua...cu sau fără frişcă, festivă sau nu, dulce sau amară, fierbinte sau rece, �n fiecare dimineaţă, sau orice alt moment al zilei şi depindem de ea; ne-am obişnuit cu băutura rafinată a o sorbi zilnic sub forma unui ritual�ne-am obişnuit cu cafeaua noastra cu frişcă� Care este legătura dintre dragoste şi cafea? Păi... să ne �ntrebăm aşa : oare nu cumva ne-am obişnuit şi cu persoana dragă de l�ngă noi (pe care ne amăgim singuri că o iubim), că ar fi acea cafea cu care ne-am obişnuit de asemenea, dar pe care categoric nu putem afirma că o iubim? Iată �ncurcătura...
A-ţi fi drag cineva nu este nicidecum sinonim cu faptul că iubeşti. Persoana dragă, �ţi este dragă de cele mai multe ori pentru că te-ai obişnuit cu ea datorită longevităţii vremii. Ai �nvăţat să-i apreciezi calităţile şi să-i tolerezi defectele. Aţi � crescut � �mpreună ! Ori, dragostea implică mult mai mult de at�t! Din nefericire o definiţie standard nu exista �n ceea ce priveşte acest sentiment controversat. Poate şi noi, �n graba noastră cotidiană, confundăm dragostea cu o cafea cu frişcă, cu care ne-am obişnuit a ne răsfăţa �n fiecare zi�Nu trebuie uitat faptul că dragostea nu are nevoie de �acomodare�. Ea nu are nici masură, intensitate sau definiţie�ea ori exista, ori�nu. Şi cel mai uşor de identificat� este iraţională ! Nu are nevoie de motive, cauze şi explicaţii ca să existe ! Iubeşti pe acel cineva, doar pentru că aşa simţi ! Nu este nevoie de nimic �n plus ! Uneori asculţi vocea şoptită de inimă şi �ţi merge bine, alteori nu... şi dragostea ta este pusă pe linia de aşteptare�este am�nată să bată la uşa ta. Pentru că tu inconştient ai respins-o. Revine poate peste c�teva săptăm�ni (�n cazul �n care eşti cu adevărat norocos !) sau peste c�teva luni sau ani�sau niciodată. �n tăr�mul dragostei să nu pierzi niciodată vreun tren! Să nu-l pierzi...pentru că este foarte posibil să fie numai unul singur care trece prin viaţa ta. Iar locomotivele nu-ţi plac, tu vrei un tren complet...al tău!
Să nu uităm niciodată să privim �n ceaşca noastră de cafea, să ne permitem o clipa intimă de sinceritate cu noi �nşine şi să avem curajul de a privi �n ochi fiinţa dragă, �ntreb�ndu-ne dacă nu cumva ea a devenit �ntre timp (sau a fost chiar de la bun �nceput) cafeaua noastră cu frişcă�şi nu dragostea iraţională şoptită de vocea inimii�
Şi cum �Boala lungă e moarte sigură�� poate că a venit timpul de a �Nu lăsa pe m�ine ce poţi face azi� şi poate ar fi bine-venit să �ncepem a g�ndi că este necesar să ne scutim at�t pe noi �nşine c�t şi pe cei dragi de l�ngă noi de lungul şi anevoiosul drum al aşteptării marii �mpliniri dată de o dragoste adevărată, poate unică �n această viaţă, dar care de fapt nu există�Să purcedem aşadar cu �ndrăzneală şi fără laşitate �n labirintul propriei inimi, descoperind dacă ceea ce freamătă acolo este dragoste�sau doar cafea cu frişcă...
Cristinela Ghinescu

Acest articol face parte din textele trimise pentru concursul organizat de publicatia ATITUDINEA. Daca doresti si tu sa participi, nu trebuie decat sa trimiti un text scris de tine in spiritul site-ului, la adresa simona.bancu@atitudinea.com