Fundatia Calea Victoriei va invita joi, 20 ianuarie, de la ora 19.00, la o poveste despre cafea si cafenea: unul dintre primele spatii publice de socializare aparute in peisajul cotidian romanesc.
La Shift Pub, intr-o atmosfera calda si prietenoasa, istoricul Adrian Majuru ne va conduce in vremurile indepartate (dar nu foarte) cand cafeneaua era un loc imposibil, daca nu greu, de evitat pentru o persoana cu preocupari artistice, culturale sau politice.
Cafeaua a patruns in Valahia pe culoarele comerciale ce legau Orientul cu Apusul si nordul Europei. Filiera turceasca a adus atat produsul comercial cat si obiceiurile legate de acest tabiet privat la inceput, iar apoi tot mai deschis spatiului public. Astfel, in anul 1667, sub domnia lui Radu Leon (1664-1669), este atestata cea dintai cafenea din Bucuresti, care se afla in vecinatatea Bisericii Doamnei si a viitorului han Serban Voda, de pe locul Bancii Nationale de azi. Cafeneaua a apartinut unui turc pe nume Kara Hamie, fost seimen, adica mercenar, in trupele sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687). Dupa moartea proprietarului, cafeneaua a revenit Imperiului Otoman, iar in decembrie 1691 a fost vanduta lui Kavaz-basa pentru 65 de piastri. In vremea Brancoveanului aparusera deja si alte cafenele, cele mai multe fiind pe podul Beilicului, astazi Calea Serban Voda. In anul 1734, pe 20 februarie, este amintit localul lui Gheorghe cafegiul care s-a aflat pe Podul ulitii care merge la scaunele de carne, astazi undeva intre strada Doamnei si strada Batistei. In anul 1785 este amintita cafeneaua cu biliard a venetianului Michelle. Este cea dintai mentiune documentara a unei sali de biliard pentru Bucuresti. Descoperirea a fost facuta de englezul Jeremy Bentham.
La 1819 existau in Bucuresti 21 de cafenele, iar la 1900 - 142. In anii razboiului, in 1944, numarul lor a scazut la 15, pentru ca in 1945 sa fie inchise si sigilate de guvernul Petru Groza pentru a deturna atentia bucurestenilor de la marile lipsuri alimentare.
Cafenelele au fost inca de la inceputuri un spatiu al polemicilor, disputelor politice si al ideilor revolutionare. In septembrie 1782, Voda Caragea a poruncit Agiei sa ia masuri impotriva celor care cartesc prin cafenele. Si in 1787, Voda Mavrogheni a cerut sa fie pedepsiti farmazonii care tulburau linistea orasului cu vorbe neadevarate, iar in 1789 a poruncit sa fie inchise cafenelele in care se umbla cu alte vorbe.
Consumul de cafea a crescut in progresie geometica de la un secol la altul. Pentru secolul al XVI-lea si al XVII-lea, cafeaua era, probabil, un produs cam exclusivist, consumat de negustorii din Balcani si oficialii turci care tranzitau sau locuiau sezonier in Valahia, dar era cunoscuta si de elita politica si economica a tarii. Cafeaua cucereste medii sociale mai largi incepand cu finalul secolului al XVII-lea.
La inceputul secolului al XIX-lea cafeaua turceasca cedeaza treptat locul retetelor occidentale aduse de cofetarii italieni, francezi si germani. Cafeneaua, inca din evul mediu, a adunat laolalta oameni de profesii diferite si le-a coagulat interese comune, de la proiectii politice aventuroase la proiecte culturale reusite adeseori.
