Intr-o scrisoare trimisa astazi Ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Salvati Copiii isi exprima ingrijorarea fata de o serie de abuzuri ce au fost semnalate organizatiei cu privire la situatia copiilor diagnosticati cu ADD/ADHD (tulburare de hiperactivitate si/sau deficit de atentie) integrati in scoli si gradinite de masa.
Din cazurile aduse in atentia specialistilor Salvati Copiii (psihologi si psihoterapeuti experimentati care ofera servicii de consiliere si terapie copiilor cu diagnostic de ADHD, precum si parintilor acestora), reiese ca intr-un numar ingrijorator de mare de gradinite si scoli generale sunt exercitate presiuni asupra familiilor in care copilul are un astfel de diagnostic, in vederea excluderii acestuia din colectivul de elevi si mutarii lui intr-o alta unitate.
In plus, in clasele/grupele in care sunt integrati acesti copii, sunt utilizate tehnici si metode de disciplinare care genereaza efecte negative asupra dezvoltarii psihosociale a acestora si mentin sau contribuie la cresterea frecventei comportamentelor problematice in clasa/ grupa. Utilizarea unor sanctiuni de tipul “mustrare in fata clasei si/sau in fata consiliului clasei/consiliului profesoral” (Art.118., 2b), “eliminarea de la cursuri pe o perioada de 3-5 zile” (Art.118., 2e), insotite de scaderea notei la purtare, desi statuate in Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar, reprezinta forme de abuz emotional cu consecinte negative pentru evolutia psihologica si sociala a elevilor.
„Aceste tipuri de actiuni pot intari comportamentul negativ al copilului, pot genera abandonarea scolii si scaderea performantelor scolare si pot afecta dezvoltarea psihologica si sociala a copilului”, declara Gabriela Alexandrescu, Presedinte Executiv Salvati Copiii.
In scrisoarea trimisa astazi Ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Salvati Copiii solicita:
- transmiterea catre Inspectoratele Scolare a unei adrese/circulare (care, ulterior, sa ajunga in fiecare unitate de invatamant – prescolar, primar, gimnazial) din partea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, in care sa se specifice necesitatea mentinerii copiilor diagnosticati cu ADHD in colectivele in care sunt integrati si crearea de contexte educationale optime in care potentialul acestor copii sa fie valorificat iar nevoile lor corespunzator adresate;
- modificarea acelor articole din Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de invatamant preuniversitar ce constituie/ promoveaza forme de abuz emotional asupra copilului, fara a facilita contexte educationale in care comportamentele indezirabile ale copilului sa fie inlocuite cu comportamente si atitudini sanatoase si pozitive.
- necesitatea dezvoltarii de solutii educationale pentru copiii cu nevoi educationale speciale, prin pregatirea adecvata a cadrelor didactice si normarea de resurse umane specializate – psiholog educational, consilier scolar, profesor itinerant/ de sprijin in fiecare unitate de invatamant.
- Datele referitoare la sanatatea mentala a copilului si adolescentului din Romania, obtinute prin raportarea la datele internationale furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii („Child and Adolescent Mental Health Policies and Plans”, 2005), precum si la Anuarul Statistic 2007, arata ca 220,000 de copii ar putea fi diagnosticati cu ADHD (5% din numarul total de copii din Romania).
- Din marturiile familiei unui copil diagnosticat cu ADHD:
„Ori de cate ori merg la gradinita, educatoarea imi spune cat de problematic este H. Ceilalti parinti fac presiuni asupra noastra pentru a retrage copilul. Ameninta ca nu isi vor mai aduce copiii la gradinita daca copilul meu nu este mutat din grupa. Conducerea gradinitei nu ne sprijina. Mi se spune tot timpul sa aduc de acasa jucarii si carti de colorat pentru H. Nu i se da voie sa se joace cu jucariile gradinitei sau sa coloreze fisele de la gradinita pentru ca le strica”(Parinte)
„Doamna ma lasa mereu la calculator pentru ca ceilalti copiii nu vor sa se joace cu mine... A. mi-a zis ca nu-i da mama lui voie sa se joace cu mine” (H., 5 ani)
